ERA O MARE CONTROVERSA VIS-A-VIS DE RELATIA FEMEIE-BARBAT SI DE CE PARERE AM EU. SI-AM SUSTINUT:
Femeia si barbatul fac parte dintr-un tot universal, tocmai de aceea trebuie sa se completeze unul cu altul tocmai pentru a creea acel univers si pentru a reliefa si materializa fericirea pamanteasca. Inteligenta tine de respect, de intelegerea in profunzime a rolului fiecaruia in parte, de cum e necesar a se completa fiecare, caci de aceea au fost creati de natura.
Independenta unuia fata de altul de multe ori inseamna neglijenta, iresponsabilitate, aventura, dezechilibru si instabilitate.Nu trebuie sa se situeze pe aceste planuri de independenta, ci tocmai de completare reciproca, de intrajutorare si gasirea celor mai bune si optime solutii pentru a convietui in pace si pentru a fi impreuna fericiti.
Iubirea e liantul, balsamul durerilor vietii ce trebuie sa lege femeia de barbat, ei simbolizand in univers de fapt existenta vietii, a acestui mare miracol: VIATA. Ei trebuie sa perpetueze acest miracol, ei trebuie sa aduca in spatiul existential fericirea, starea de bine si armonie doar prin iubire si atasament.
Cand ai sufletul plin de dragoste, este timpul invierii vietii, e timpul desfatarii minunilor lumii, timpul timpului adevarat, caci sub sfera de lumina albastra a lumii si sub aurora boreala a spectacolului fenomenal al naturii, femeia iubita inseamna sotia, iubita, mama, femeia in general, in plinatatea fiintei sale, a ceea ce reprezinta ea ca puritate si echilibru cosmic, creata din bulgarele divin de energie, fericire si etern, spre a ne tamadui de nefericire.
Datorita iubirii curate, ele sunt fiintele cele mai minunate de pe pamant ce pot sa-ti arate universul frumusetii doar intr-un zambet, ce pot trona peste galaxii cuprinzand cu parul de stele neantul, apropiindu-se de sublim prin plinatatea dragostei fata de frumos, prin puterea de care pot da dovada cuprinzand cu inima neantul. S-a creat divin diferenta valoric umana prin feericul sufetesc ce-l reprezinta acestea.
Pentru a ajunge sa visezi cu adevarat, a fost faurita aceasta sublima fiinta, deoarece odata cu facerea lumii venise odata pe pamant acea samanta de fericire adusa de roua pura a sufletului osandit la viata.
Muritorii de noi n-am stiut ca sangele plange, ca fiinta umana are datorita ei o sansa de a-ti tamadui ranile vietii, ca mai venise din lumina inca o pasare de aur ce-avea in cioc cristalul neslefuit al iubirii, ca din nestiinta si ignoranta am ucis-o, nelasand-o sa ajunga cu acel cristal in palatul de aur a fericirii.
In deznadejdea sufletului prabusit si sfaramat tipand in neant ca sunetele a mii de monezi cazand pe negre pietre, simti cum in lipsa ei intri deodata in panica, caci se porneste din senin un uragan al desertaciunii in care cerul nu mai e cer, pamantul nu mai e pamant, materialul devine imaterial, conteaza doar vijelia, haosul, nu mai exista gravitatie si culoare, mangaiere si lumina, totul pare ilogic, intunericul se sparge-n intuneric, infinitul ti se pare minor pe langa golul din piept ce doare enorm.
In pragul ranii trandafirului rupt, lovit si trantit la pamant de suflete haine, din plansul surd si totusi frumos al lui, se plasmuieste o lacrima, acea picatura a sperantei, ca roua curata a unui nou vis ce-ti ajunge pe obrazul brazdat de suferinta nesperantei, vindecandu-ti ranile vietii.
Universul creeaza echilibrul, creeaza speranta, valoarea neevaluata a acestei minunate fiinte, astfel incat in prezenta ei vedem uitandu-ne in palma intinsa spre cer--ca printr-o oglinda a neantului--, cum de mii de stele cazatoare depind vietile oamenilor, cum putem pluti pe fluviile petalelor de nuferi gandind ca viata e unica cale de a fi nemuritori, cum transcedental ne disipam in frumos.
Deodata nu mai esti in marea deznadejdei, deoarece in preajma ta un fluture ce-avea strecurat pe aripile sale sufletul iubitor al ei, gingaasia si puritatea ei divina, se contopeste cu fiinta ta, inviind pasarea de aur pentru a mai aduce o samanta din palatul de unde doar ea putea ajunge.
Te inalti, visezi, traiesti, o apreciezi, o omagiezi, nu stii ce sa faci pentru a-i gasi o cale pentru a o duce spre insoritele meleaguri ale sfantului palat.
Aceste minuni ale lumii odata iubite de tine cu adevarat, reprezinta monumentul de stabilitate a sufletului nostru, sunt altarul de credinta in iubire, puritatea creativa ce pot da viata, uzina galactica a miracolului vietii, sunt fiintele ce trebuie divinizate, respectate, omagiate, cu duiosie iubite spre a ne putea ridica cat de cat la nivelul lor.
A avea si iubi o mama, sau sotie, o asemenea pura fiinta aproape de sufletul tau, e o binecuvantare Dumnezeiasca, e balsamul vietii.
Sa ti se dea din privirea ei o raza calda de soare atunci cand sufletul o cere, e o minune.
Sa ai marea sansa sa fii invaluit de gingasia nemarginita a mangaierilor iubitei, a mainilor ei de catifea, ca ale unei printese din visele linistite si albe ale copilariei ce se coboara pe o scara de lumina desprinsa dintr-un pur curcubeu nemarginit ce cuprinde intreg universul sufletului tau, e mirific.
Un tremur fin al existentei prin profunzimea sentimentelor, brazdeaza fiecare secunda de iubire si simti profund atunci cand fluturii albi din paradis invadeaza pamantul pentru a ne da noua particele din sufletul iubitei ce stie sa contopeasca
o constelatie in iubire, ce stie sa ocroteasca si sa dea un sens vietii.
E foarte simplu a oferi o floare, e foarte simplu a oferi un zambet, e foarte simplu a gandi ca a aprecia ceea ce nu poti sa fii, e relevant pentru fiinta ta, e definitoriu pentru caracter si inaltator pentru suflet.
Avem o sansa respectand-o, omagiind-o, sa devenim capabili in a intelege, in a vedea, in a arata ca fiinta umana se inalta doar prin ratiune si ca binele are prin femeie un etalon bine definit pe care trebuie sa-l apreciem.
Trebuie sa le multumim ca sublimul existential a facut sa le avem in preajma, ca ne ofera tot ce doar prin miracole in alte universuri poate exista ca simtire si puritate.
CAM ASTA CRED, ASTA SUSTIN, ASTA EXPUN.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu