DESPRE DEFICIT SI O SERIE DE MASURI DE INSANATOSIRE A ECONOMIEI-REDRESARE DE UNDE ??????

In acest articol insa voi incerca sa propun cateva solutii, solutii care cred eu ar avea menirea de redresare economica fara a mai critica masurile Executivlui (Basescu-Boc). De fapt nu de redresare, caci de redresare nu se mai poate vorbi ci despre insanatosire.
Dar atentie, insanatosirea economica e opusa unei indatorari excesive a tarii asa cum pretind unii politicieni. Cresterea economica sau chiar reducerea gradului de scadere pe deficit bugetar nu e greu de facut… Numai ca viitorul va fi cu atat mai aspru… Practic cresterea economica pe datorie este unul dintre principalele motive ale situatiei actuale…
Asa ca propunerile mele le voi clasa in doua categorii. De reducere a deficitului fiscal pe de-o parte si de stimulare economica pe de alta parte.

I) De deficit :

- Micsorarea(sau impozitarea pensiilor). Eu unul prefer impozitarea progresiva a pensiilor. Impozitarea pensiilor mi se pare foarte morala(de ce sa impozitezi un salariat care castiga 600 de lei lunar si pe un pensionar care castiga 900 de lei nu?). Dar repet, aceasta impozitare sa fie progresiva.
- Externalizarea unor slujbe din sectorul public catre firme, dar in urma unor licitatii serioase.
- Micsorarea contrabandei si a evaziunii fiscale. Aceasta masura este menita si pentru a strange mai multi bani la buget, dar nu in ultimul rand si pentru a da locuri de munca romanilor. Caci este stiut faptul ca tigarile de contrabanda de exemplu dau de munca muncitorilor din Ucraina, Republica Moldova, Serbia. Daca aceasta contrabanda nu ar mai exista, in Romania s-ar angaja cu siguranta mai multi muncitori in industria tutunului.
- Micsorarea drastica a coruptiei, in special la achizitiile publice
- Desfintarea pensiilor speciale
- Majorarea impozitelor locale, in special a celor pe autoturisme. Astfel, poate n-am mai avea bulevardele pline de masini inghesuite care transporta doar o singura persoana. Masini care consuma benzina, iar materia prima din care se obtine benzina – petrolul – este intr-o masura foarte mare importata
- Renuntarea la construirea Catedralei neamului.
- Renuntarea la cele mai multe dintre favorurile parlamentarilor. Parlamentul poate fi “esenta democratiei” si daca domnii(sau doamnele) parlamentari renunta la hotelurile de lux(platite inclusiv in perioada concediului), la deplasarile interne si externe nejustificate, etc. Si bineinteles reducerea drastica a cheltuielilor cu birourile parlamentare. Nu sunt absurd; poate ca e nevoie ca unii parlamentari sa se deplaseze gratis in interes de serviciu. Dar nu e normal ca toti parlamentarii sa se duca unde vor(decontandu-li-se transportul, diurna, telefonul) si in ce scop vor. Ar trebui ca la fiecare 20 de parlamentari, unul singur sa se poata deplasa pe banii statului in vizite externe.
- Acelasi lucru este valabil si pentru oamenii de la Cotroceni

De la Mihai Tanasescu incoace, deficitele au luat-o razna(amintesc aici ca in anul 2004, desi an electoral, deficitul bugetar a fost de 1,2% din PIB). Asa ca felicitarile mele sincere, domnului Tanasescu! Vorba guvernatorului Isaresescu(dar care din pacate a spus-o public prea tarziu) ca toti ministri de Finante au estimat ponderea incasarilor bugetare in PIB la 37-38%, venituri pe baza carora se stabileau si cheltuielile bugetare. Bineinteles, incasarile bugetare de-abea atingeau 30-31% din PIB, in timp ce cheltuielile, asumate, ramaneau neschimbate. Si asa, usor-usor deficitele bugetare au tot crescut, atingand in anul 2008 cote alarmante.
Desi domnul ministru cu cioc(Varujean Vosganian) facea a 4 rectificare bugetara in noiembrie 2008 pe un deficit bugetar de 2,7%, in realitate, anul s-a incheiat cu un deficit bugetar aproape dublu decat estimarile facute, repet – cu doar o luna jumate in urma. Un asemenea lucru reprezinta, dupa mine, fie incompetenta, fie minciuna, fie amandoua. Sincer sa fiu…eu cred ca varianta “amandoua” este cea mai probabila.
Domnului ministru cu cioc i-a urmat domnul ministru cu mustata(Gheorghe Pogea). Un alt super-specialist… Ce-a facut domnul ministru cu mustata atunci cand se vedea ca totul(mai putin coruptia) scade. Ca economia se duce in jos, ca incasarile la buget scat, ca perspectivele sunt basca si mai proaste. In afara de faptul ca lunar domnul Pogea vedea cum ca se apropie iesirea din recesiune, mai marea si cheltuielile cu pensiile si cu salariile bugetarilor. Adica crestea deficitul. Desi a cosmetizat din pix PIB-ul(macar de-ar fi facut-o mai cu finete) si ne anunta ca deficitul bugetar este de 7,2% din PIB, in realitate am avut un deficit de 7,4%. Atentie : peste nivelul stabilit cu FMI-ul. Iar acest deficit este calculat dupa standardele contabile romaneste. Caci daca am lua in calcul si arieratele, cum de altfel sunt luate in contabilitatea altor tari, deficitul ar fi si mai inspaimantator… (La finalul mandatlui ministrului cu cioc, ma gandeam ca lucrurile merg spre bine, ca nu vor mai putea avea ministri mai incompetenti de atat.. Dar iata ca domnul ministru cu mustata mi-a demonstrat ca m-am inselat).
Domnului ministru cu mustata i-a urmat domnul ministru cu barba(Sebastian Vladescu). Pe care, spre deosebire de predecesori voi renunta la etichetele legate de par. Pe domnul Vladescu, desi cred eu ca va termina anul cu un deficit bugetar si mai mare, nu-l pot acuza de aceiasi incompetenta ca cei amintiti mai sus. Si nici de minciuna(cel putin ca cei doi). Adevarul este ca domnul Vladescu nu are incotro. Se straduieste cu toate riscurile electorale sa corecteze cat se poate acest deficit. Dupa mine, sanse prea mari nu are. Insa nu pot sa ma prefac ca nu observ stradania acestuia. Vladescu a luat masuri nepopulare, masuri dureroase, dar fara de care nu se mai poate.
Si iata-ne ajunsi aici. Plini de datorii si cu deficite bugetare in crestere. Am argumentat in penultimul articol cum 100 de lei de deficit bugetar cresc PIB-ul tarii cu cateva sute de lei bune. De fapt, deficitele bugetare ne-au daruit anii de euforie 2005-2009.
Numai ca deficitele astea repetate an de an se strang. Iar prin insumarea lor obtinem datoria publica. Desi ca pondere in PIB datoria publica a Romaniei este cea mai scazuta din toata Uniunea Europeana, ea trebuie sa ne ingrijoreze, intru-cat lucrurile se vor inrautati intr-un ritm alert.
Pe ce ma bazez? Practic ponderea datoriei publice in PIB este o fractie avand la numarator datoria publica si la numitor PIB-ul Romaniei.
Datoria publica, asa cum ziceam este suma deficitelor bugetare. Iar in Romania, aceste deficite n-au cum sa scada prea curand; poate doar taind in carne vie. Lucru intr-adevar foarte dureros si care nu cred ca ar fi chiar de dorit. Dar nici vorba oricum de asa ceva. Politicienii(de la toate partidele) se opun din rasputeri unui echilibru bugetar. Ba chiar unii merg atat de departe incat spun pe fata ca solutia iesirii din criza este cresterea deficitului bugetar la un nivel cat mai ridicat. Iar anii electorali care se aproapie(peste nici doi ani vom avea alegeri) stim ce inseamna, ce populism, ce minciuni, ce promisiuni. Toate menite a creste cheltuielile publice, deci de a creste si deficitul. Si nu in ultimul rand imbecilitatea(caci altfel n-am cum s-o numesc) a celor de la Curtea Constitutionala. Iata asadar ca numaratorul va creste.
Numitorul insa, adica PIB-ul Romaniei, dupa mine va continua sa descreasca ani buni de-aici in colo. Practic toate masurile acestea necesare de a echilibra bugetul, prin micsorarea cheltuielilor publice vor conduce la scaderea consumului. Iar cum in Romania consumul este principalul motor al PIB-ului, PIB-ul va scadea.
Un numarator mai mare si un numitor mai mic conduce, dupa orice regula matematica la un rezultat mai mare.
Ma astept ca in 2017 sa asistam la o datorie publica a Romaniei de 100% din PIB.

Si atentie, asa cum am crescut pana acum pe datorie, atunci cand vom incepe sa o platim(fara a o rostogoli), se va intampla fenomenul invers. Adica scadere… Sa nu neglijam insa si dobanzile aferente acestor credite. Dobanzi din care, daca ar fi sa nu le platim am avea(cu tot cu suprapretul care ne caracterizeaza) vreo 300 de km de autostrada anual. Si asta acum, dar cand datoriile vor fi si mai mari, automat si dobanzile vor fi si ele mai mari.
Si inca ceva, legat de dobanzi. Cum Romania este una dintre cele mai nesigure tari din Europa si chiar de pe glob, dobanzile pe care le platim noi sunt mult mai mari decat ale Germaniei, spre exemplu. Iar cu cat datoria creste, cu atat tara devine mai riscanta. Risc care se coantifica prin cresterea dobanzilor. Asadar dobanzi procentuale mai mari la credite mai mari…vom avea de platit si mai mult. Iar daca mai punem aici si faptul ca vom avea de-a face intr-un viitor nu foarte indepartat cu o criza a datoriilor suverante…lucrurile stau si mai rau…
Si inca ceva : aceste deficite nu au fost menite pentru dezvoltarea infrastructurii. Adica nu ne-am imprumutat pentru a investi, astfel incat si veniturile viitoare sa creasca. Din contra, ne-am imprumutat pentru a da pensii, salarii, ajutoare sociale si bineinteles…pentru a avea de unde fura diversi politicieni.
Iar desi tehnic Romania poate iesi din recesiune(printr-un trimestru de crestere economica), criza se va termina de fapt atunci cand economia va creste, iar deficitul bugetar va scadea. Asta este crestere economica sanatoasa. Caci pe imprumut este simplu sa o faci. Dar nesanatos; dureros pe viitor. Iar pentru a vedea acest lucru..cred ca ne vor trebui ani buni(iar cand spun ani buni nu ma refer nicidecum la 2-3-4-5 ani).
Dar nu doar sectorul public s-a indatorat. In Romania asistam si la o datorie privata ridicata. Care s-a manifestat prin doua forme :
1 – Prin creditele oferite de catre bancile autohtone dar cu capital strain catre persoane fizice sau catre firme, banci care aveau o mare parte din bani de la bancile mama din strainatate;
2 – Prin firmele din Romania, dar cu capital strain, care luau bani de la firmele mama din strainatate.
Ori si acesti bani intrati in tara(asemeni alogoritmului prezentat in penultimul articol) au avut menirea de a creste PIB-ul Romaniei. Iar atunci cand vor fi platite, bineinteles vom avea de-a face cu fenomenul invers – descrestere economica. Pentru ca nimeni nu vine sa bage bani fara a-i recupera vreodata.
Apropos, pun si eu o intrebare mai mult retorica : in Romania exista termenii de excedent bugetar sau de excedent de cont curent ? Caci eu unul nu i-am intalnit vreodata. Poate doar referitor in cazul altor tari. Cred ca sunt mai degraba termeni precum era “somaj” pana-n ’89.
Mai tineti minte anul 2008? Atunci cand totul mergea de minune, vorbeam despre criza doar asa ca era o fita? Cand de fapt nici un roman nu ii resimtea efectele. Parea ingrijorat doar pentru ca era moda de atunci. Dar tineti minte ca in anul 2008 agentia de raiting Fitch scadea raitingul Romaniei la o cota de sub investment grade? La categoria Junk(adica gunoi)? Dar ca noi spuneam doar ca au intentii malefice, bineinteles.
Astazi discutiile despre criza s-au schimbat profund din pacate. Lumea acum vorbeste cu amaraciune despre asta, nu ca in 2008 cand era doar moda de a vorbi. Ei bine, se pare ca agentia de raiting Fitch nu s-a inselat. De-atunci si pana acum lucrurile s-au inrautatit incontinuu. Aproape nimic n-a mai prosperat(exceptand bineinteles afacerile cu statul). Si din pacate nici semne pentru un viitor mai bun nu prea se vad. Principalul motiv de descrestere a raiting-ului au fost deficitele. In primul rand deficitul de cont current, care, in 2008 a ajuns la 14% din PIB. Lucru inspaimantator pentru orice economist cu capul pe umeri! La noi insa, economistul sef de atunci al Romaniei – domnul ministru cu cioc – nu parea deloc ingrijorat…
Dupa varful din 2008, deficitul de cont curent, ce-i drept s-a ajustat. Dar asta doar datorita ajustarii sectorului privat, nicidecum al celui public.
Chiar sunt curios cum vom stinge in viitor aceste datorii. Caci nici macar nu prea mai avem ce vinde. Terenurile le-am dat, spatiile comerciale si ele, fabricile aproape in totalitate. Am dat(cica le-am concesionat) pana si resursele naturale ale tarii.
Iar de platit se stie cine va plati. Noi toti, noi oamenii de rand. Sa nu va imaginati ca veti vedea dupa gratii Pogii, Vosganienii, Basestii, Taricenii, Geoanii, Hrebenciucii, Oltenii, Campenele, Pacurarii, Sarbii, Udrele, Bercenii, etc.
PS : Stiti cum se numeste o firma care functioneaza asa cum functioneaza Romania? Adica o firma care are mereu venituri mai mici decat cheltuielile? Care se imprumuta an de an pentru plata salariilor angajatilor firmei si pentru dobanzi si nicidecum pentru modernizare, extindere sau calificare profesionala? O firma care are costurile fixe foarte ridicate in ponderea costurilor totale? Iar viitorul va insemna scaderea vanzarilor? Iar bineinteles firma nu face schimbari in firma deloc. Doar permuta niste incompententi din cand in cand pe diverse posturi. Fara a aduce manageri profesionisti. Ei bine – firma se numeste FALIMENTARA! Asa ca…trageti singuri concluziile la ceea ce urmeaza sa ne astepte.


II) Masuri de revigorare a economiei :

- Desfintarea cotei unice. In primul si in primul rand trebuie redusa impozitarea muncii. Personal sunt adeptul cotei de impozitare progresive a muncii. Dar bazele de impozitare pentru veniturile care nu depasesc 600 de euro ar trebui sa fie mai mici de 16%. Reducandu-se impozitul pe munca, firmele romanesti vor avea costuri mai mici, de unde isi vor permite ca si preturile de vanzare ale bunurilor produse sa fie mai mici. Adica produsele romanesti vor fi mai competitive, atat pe piata interna, cat si la export. Dar pentru orice om intreg la minte si care nu este populist este limpede ca daca se va reduce impozitarea muncii, bugetul de stat va incasa mai putini bani. Ori pentru a umple golul ramas, cred ca TVA-ul ar mai putea creste cu un punct procentual.
- Impozitarea progresiva a imobilelor. Caci pana la urma, daca cineva detine mai multe imobile speculativ, in speranta de a le creste pretul(speranta desarta in opinia mea), aceste spatii, in loc sa fie folosite pentru productie – vor sta goale, nefolosite. Adica nu vor produce nimic. Prin impozitarea progresiva a imobilelor in functie de numarul lor, statul va descuraja speculantii detinatori de 4-5-6 imobile.
- Investitii pe cat se poate in infrastructura, iar asta nu inseamna doar autostrazi. Ci si sosele, retele de canalizare, retele de cai ferate, indiguire, etc. Dar atentie, investitiile nu trebuie facute cu scopul de a castiga firma lui X sau a lui Y. Ci trebuie facute la preturi si in scopuri rezonabile.
- Tabere subventionate masiv de stat pentru elevi, cu scopul impaduririi si ecologizarii zonelor vizitate.
- Atragerea de fonduri europene nerambursabile. Aici suntem repetenti an de an inca din 2007. Iar in acest scop trebuie sa se angajeze bugetari.
- Inceperea adevaratei reforme din educatie, in sensul ca scopul urmarit trebuie sa fie adevarata calificare profesionala a absolventilor.
- Descurajarea ajutoarelor sociale aberante, care de fapt ii fac pe oameni sa stea acasa si sa primeasca bani, in loc sa munceasca si astfel sa creeze bani
- Devalorizarea leului(sau cel putin aducerea acestuia la un nivel care ar fi fixat de piata daca BNR-ul n-ar mai interveni in piata). Daca leul se va devaloriza, vor fi descurajate exporturile si automat incurajat consumul de produse romanesti si bineinteles exportul.
- Reducerea salariului minim pe economie. In loc sa stea acasa si sa nu produca nici un ban, cu siguranta mai bine s-ar munci si pe un salariu de 500 de RON-Alegerea raului cel mai mic ! Principiu dur dar ce tine de foame cat de cat.
- Desfintarea programului Prima Casa, care pana la urma genereaza doar un schimb de apartamente la un pret mai mare decat daca programul nu ar exista, in timp ce pentru buget creeaza deficit
- Profesionalismul, curajul si cinstea angajatilor din sistemele coercitive. Bineinteles ca ati auzi de celebrele taxe de protextie. Pai un agent economic care plateste o asemenea taxa de protectie, automat va avea costuri de productie mai mari. Care genereaza cresterea preturilor bunurilor produse de acestea. Lucru care il face mai putin competitiv
- Renuntarea la impozitarea dobanzilor. Bun, sunt de acord sa se impoziteze orice venit. Inclusiv cel din dobanzi. Dar ar trebui impozitata diferenta dintre rata dobanzii si rata inflatiei. Caci de fapt aceasta diferenta este castigul real.
- Micsorarea impozitelor pe terenurile agricole lucrate si majorarea puternica a terenurilor agricole nelucrate. Astfel acestea poate ar fi date in arenda sau vandute. Si in loc sa stea degeaba, ar produce bani si ar da locuri de munca
- Stimularea fiscala a tinerilor care isi obtin prima slujba, pentru o perioada de 12 luni. Caci este absurd ca un tanar, apt de munca, in putere atat fizica cat si intelectuala sa stea acasa. Si sincer, nu sunt subiectiv
Da, stiu ca unele masuri ar fi total nepopulare, dar cred ca este nevoie de ele. Trebuie sa intelegem ca dezmatul din anii trecuti nu se mai poate. Nu poti trai la infinit pe munca chinezilor. Nu poti consuma la infinit mai mult decat produci. Nu te poti imprumuta la infinit fara a plati si datoriile(plus dobanzile fireste).
Dar bineinteles toate aceste trebuie facute de o alta clasa politica. De o clasa politica de profesionisti, nu de politruci. Nu de oameni smecheri, “descurcareti” care au stiut sa se imprieteneasca prin sediile partidelor sau prin carciumi cu decidentii. Iar ultimii 6 ani cel putin, au aratat ca in exclusivitate asemenea oameni au facut politica romaneasca. Caci daca stau sa ma gandesc, din 2005 si pana acum nu vad nici macar 2 ministri competenti.

Criza economica cu toate ca e instaurata de 32 ani, ea este inca la inceput de drum…

Pentru a intelege ce ne rezerva viitorul din punct de vedere economic(si nu numai, intru-cat economicul influenteaza politicul si socialul) trebuie inainte de toate sa intelegem trecutul. Sa intelegem cum a ajuns economia Romaniei sa creasca, sa “duduie” si sa o ducem de minune; mai bine ca nicicand.
In perioada 2004-2008(in 2008 fiind practic un dezmat generalizat) Romania a trait pe imprumut. Sa vedem asadar cum au influentat aceste imprumuturi economia Romaniei. Caci atentie, aceste imprumuturi nu au fost facute pentru investitii in infrastructura, pentru investitii in retehnologizarea mijloacelor de productie, pentru investitii reale in calificarea personalului. Nicidecum. Banii au mers cu totii in consum. Consum care bineinteles genereaza pe termen scurt crestere economica, dar pe termen lung…poate duce la dezastru.
Incerc asa dupa logica mea simpla sa arat practic cum a functionat acest consum care a facut ca economia tarii sa “duduie”.
Presupunem ca statul se imprumuta cu 100 de lei ca sa ii mareasca cu aceiasi suma salariul unui bugetar. Ei bine, din aceasta operatie banala, PIB-ul tarii creste instantaneu cu 100 de lei. Indiferent de modul de calcul al PIB(acesti 100 de lei reprezentand atat salarii care intra in componenta PIB cat si valoare adaugata, luand formula de calcul a PIB-ului ca suma din valoare adaugata). Apoi, bugetarul respectiv, automat va consuma mai mult cu 100 de lei. Sa presupunem ca isi cumpara un tricou “Made in China” in valoare de 100 de lei, la pret de import de 40 de lei. Caci cam asta a fost si este inca realitatea… In momentul respectiv, PIB-ul tarii mai creste cu inca 60 de lei.
Comerciantul obtinand astfel un castig de 60 de lei. Acesti bani, bineinteles se distribuie in profitul comerciantului, in salariile angajatilor, in plati cu chiria, cu dobanda, sub forma de taxe catre buget, etc. Dar oricare ar fi distribuirea acestor bani, in piata(in consum) vor mai intra inca 60 de lei. Cu acesti 60 de lei in plus presupunem ca se cumpara un o pereche de pantofi fabricata tot intr-o alta tara, la pret de import de 30 de lei. In momentul respectiv, PIB-ul tarii mai creste cu inca 30 de lei. Care, dupa algoritmul prezentat mai sus intra iarasi in consum. Cu acesti 30 de lei se cumpara o veioza fabricata fireste si ea tot in alta tara, la pret de import de 15 lei. Iarasi inregistram o crestere a PIB-ului de 15 lei. Care iarasi vor intra in consum. Cu acesti 15 lei se duce persoana respectiva sa se tunda. Daca nu ar fi existat acesti bani in economie, nefiind presiune pe cerere, in loc sa se plateasca 15 lei pentru un tuns s-ar fi platit sa zicem(si sunt optimist) 10 lei. Deci, fara imprumutul respectiv, in loc ca tunsul sa aduca 10 lei la PIB, acum va aduce 15 lei. Algoritmul poate continua
Iata deci cum de la un imprumut de 100 de lei facut de Guvern, PIB-ul Romaniei creste cu mai bine de 300 de lei. Fara a se produce un ac.
Dar imprumuturile nu au fost doar din partea statului. Am avut de-a face, ba chiar la cote si mai inalte cu imprumuturi neguvernamentale. Asa ca sa continuam scenariul de mai sus :
Ziceam ca datorita(sau din cauza, cum vreti sa ziceti) imprumuturilor guvernamentale care au mers in plati de salarii si de pensii, care in final au intrat in consum, vor avea de munca si vanzatorul de camasi, si cel de veioze si de pantofi, dar si statul va incasa mai multi bani(TVA, taxe vamale, impozit pe salarii, pe profit, etc). Avamd astfel venituri si dandu-se liber la credite, sa presupunem ca vanzatorul de camasi face un credit de 30.000 de lei pentru a-si renova casa. Cum in Romania, depozitele erau mai mici cu o treime decat creditele acordate, reise clar ca din cei 30.000, 10.000 de lei proveneau din alta parte, nu din Romania.
Acesti bani erau destinati pentru achizitia de gresie si chiuvete turcesti si de mobila italieneasca. La un pret total de import de 7.000 de lei sa zicem. Iata deci ca PIB-ul inregistreaza in plus, datorita imprumutul neguvernamental(din care in medie o treime erau bani imprumutati de banci de la bancile mama din strainatate) inca 3000 de lei. Bani care iarasi se intorc in consum, se plimba de la un agent economic la altul, marind suplimentar PIB-ul.
Asadar, de la imprumutul statului si de la cel facut de comerciantul de camasi aveau de munca si aduceau crestere a PIB-ului si comerciantii de camasi, veioze si pantofi, si frizerul, si banca, si importartatorul de mobila si de chiuvete. De la acel imprumut guvernamental si de la cel guvernamental(dar care nu s-ar fi realizat daca bugetarii si pensionarii ar fi fost platiti fara a se recurge la imprumutur), PIB-ul Romaniei a sporit enorm.
Fireste, banii au fost imprumutati, nu dati de pomana. Iar in momentul restituirii banilor spirala de crestere prezentata mai sus va fi exact pe dos. Va fi o spirala de descrestere, fara a mai putea fi controlata.
Cand statul va fi obligat sa isi plateasca datoriile, va recurge la micsorarea salariilor bugetarilor(ceea ce a si inceput sa o faca). Acestia vor consuma mai putin, fireste. Consumand mai putin, si prestatorii de servicii de la care cumpara produsele vor vinde mai putin. Iar veniturile acestora se vor ajusta si ele pe masura. Ajustandu-se veniturile acestora, automat vor consuma si ei mai putin. Scazand deci per ansamblu veniturile, nici creditele neguvernamentale nu vor mai putea fi la valoarea din trecut. Ba chiar cel ce si-a renovat casa isi va plati luna de luna rata la creditul contractat in trecut. Si in loc ca banii sa ajunga in piata, in consum, acesti vor fi virati bancii. Banca care ii va returna bancii mama.
Iar daca mai punem in calcul si dobanziile…treburile stau si mai rau…Si asta va dura mult…nicidecum un an sau doi. Iar la mirajul din 2008 nu ne vom mai intoarce poate chiar chiar nici in 20 de ani.
Daca in 4-5 ani PIB-ul Romaniei a crescut de 3 ori, acest lucru se datoreaza exclusiv consumului. Consum care s-a facut pe datorie. Nicidecum productiei. Ca daca ne uitam atent in toata aceasta perioada, nici productia industriala si nici productivitatea muncii din industrie nu prea au crescut. Iar de agricultura ce sa mai zic… Tot un dezastru a ramas… Am ajuns ca dintr-o tara cu potential agricol bun sa importam cam de toate. Unii vorbesc chiar ca am importa 70% din alimente.
Doar serviciile au explodat. Au explodat ca Romania a baltit de bani, de bani imprumutati. Care, repet au mers in consum fie de servicii prestate la suprapret(poate chiar la un pret dublu fata de o situatie normala), fie in consum de bunuri materiale, in marea lor majoritate importate. Adica dand de munca comerciantilor(serviciilor), comercianti care au pus niste adaosuri comerciale mai mult decat mari.
De unde, logic – sectorul serviciilor va inregistra si cea mai mare cadere.
Tot cea mai mare cadere se va inregistra in localitatile care erau beneficiare nete de bani de la buget(adica contributiile catre bugetul de stat erau mai mici decat banii veniti dinspre buget). Iar din acest punct de vedere, Bucurestiul este de departe campion.
Asa ca bucurestenii, care pana acum au resimtit cel mai putin efectele crizei, o vor simti cel mai mult. Caci in Bucuresti sunt si cei mai multi si cei mai bine platiti bugetari(carora le va scadea salariul cu 25%) si tot in Bucuresti, economia e aproape in exclusivitate reprezentata de sectorul serviciilor.